În epoca modernă tradițiile populare par să se estompeze din ce în ce mai mult în conștiința oamenilor, dar există încă unele credințe și obiceiuri legate de mamă și copil care-și păstrează încă importanța în viața comunității. Momentele din jurul nașterii sunt asociate cu evenimente cosmice sau simbolice și investite cu credințe menite să aducă copilului sănătate, bunăstare și noroc.
Sunt arhicunoscute sfaturile date de mame, soacre, vecine sau prietene ca atunci când ești gravidă să nu te uiți la oameni urâți, să nu cumperi lucruri pentru copil înainte ca acesta să se nască sau s nu furi cumva nici măcar o boabă de strugure, că atunci se va naște copilul cu semne pe corp asemănătoare fructului respectiv. În credința populară românească, orice naștere este o ”venire pe lume” dar nu se știe de unde vine nou-născutul, care apare însoțit de tot felul de duhuri nevăzute (entități și îngeri), ce pot influența viața întregii familii. Momentul nașterii este perceput în multe zone ca un moment magic, când lumea spirituală nevăzută și îngerii sunt mai aproape și mai
Se crede că înainte de naștere, trupul fătului este protejat de pântecul mamei, care, la rândul său, este învelit de piese de îmbrăcăminte cusute cu însemne simbolice de protecție. Cămașa mamei și a lăuzei, ca piele a celor doua trupuri, nu trebuie îmbrăcată pe dos sau „cu fața în spate”. pentru nu a influenta negativ nașterea pruncului. În multe sate, în timpul sarcinii, femeia poarta cămăși care au cusute în tiv talismane, cum ar fi căței de usturoi sau fire de busuioc. Cămașa lăuzei trebuie sa fie cusută cu cruci roșii în dreptul sânilor ce produc laptele necesar pruncului, pentru protecția sânului și pentru a păstra simbolic belșugul și calitatea laptelui.
Se crede, de asemenea, că în a treia noapte după naștere, la căpătâiul pruncului vin ursitoarele care îi hotărăsc destinul. Scutecele și fașa pruncului trebuie sa fie albe, croite din pânză din cămașa tatălui, pentru a impregna trupul fraged cu puterile bărbatului casei. Peste scutecele subțiri, în care se pune busuioc, usturoi și fir roșu ca să apere de deochi, se înfășoară scutec gros de lână.
În Moldova, de exemplu, se zice că nu e bine ca femeia sa nască cu picioarele spre ușă pentru că pe acolo ies morții cu picioarele înainte.
La românii din sudul Dunării, în prima noapte după naștere este pusă în leagăn o pâine. În unele zone ale țării leagănul nu trebuie balansat cu piciorul. Toate acestea pentru a nu influența negativ destinul copilului. În credințele populare, legănatul protejează trecerea din lumea reală în lumea visului, a nopții și a preexistenței. Obiectele cu rol simbolic în momentele de trecere sunt și ele legănate, pentru a căpăta forță de protecție. Pentru o naștere ușoară, moașa trece de trei ori un cuțit prin cămașa femeii, de la gură spre poale și înapoi.
Toate aceste tradiții conferă venirii pe lume o semnificație magică. În multe cazuri s-a pierdut înțelegerea valorii simbolice a acestui eveniment și multe din obiceiuri s-au transformat în superstiții. Cu toate acestea, credințele populare sunt încă o mărturie vie a unor experiențe și a unei înțelepciuni ancestrale. Ele merită studiate într-o lumină nouă care pare să deschidă din ce în ce mai mult frontierele cunoașterii spre o nouă paradigmă a vieții intrauterine și a nașterii.
