Studii științifice despre perioada prenatală

 

CUM SE OBȚIN DOVEZILE DESPRE PERIOADA PRENATALĂ

Dovezi despre perioada prenatală (mai multe discipline și diferite tipuri de investigații):

• experimente pe animale, unde variabilele sunt atent ccontrolate și manipulate
• studii epidemiologice făcute pe loturi mari de oameni din care rezultă anumite pattern-uri
• studiul unor fenomene care se petrec- situații din viață care oferă posibilitatea de studiu
• analize economie care se focalizează pe costurile și beneficiile generate de experiența prenatală
• cercetări epigenetice care abordează modul în care comportamentul genelor este influențat de mediu – modificări car se fac fără schimbarea ADN-ului, și care apar cu o frecvență specială în perioada prenatală (este o perioadă de intensă multiplicare și diferențiere celulară)
• cercetări asupra fetusului, realizate în laborator, cu concursul femeilor însărcinate

Aceste studii fac din perioada prenatală o frontieră știiințifică

Fetusul nu mai este considerat o ființă inertă – stadiul larvar al dezvoltării ființei umane – ci o ființă activă și dinamică, răspunzând sau chiar adaptându-se la condițiile oferite de mediul din  interiorul și exteriorul corpului mamei sale, pentru a se pregăti pentru o viață  într-o lume particulară (aparte) în care își va face curând apariția.

 

 

 

92184994

 

 

MODELAREA PRIMARĂ

Modelarea primară

Cercetările științifice din ultimii ani o atestă  –  perioada prenatală și mica copilărie sunt hotărâtoare pentru evoluția ființei umane. Starea de sănătate fizică și psihică, comportamentele alimentare, stima de sine, coeficientul de inteligență, modul de a stabili relații își au rădăcina în viața intrauterină.

 

• În primii ani de viață, incluzând și perioada prenatală, se definesc arhitectura și potențialul funcțional al creierului; nici în ipostaza de foetus, nici în cea de bebeluș, copilul nu au posibilitatea să decidă pentru sine – influența părinților și a mediului înconjurător sunt determinante pentru modelarea sa „primară”.

 

Influența greutății mici la naștere

Ceea ce probabil este încă puțin cunoscut încă la nivelul societății este faptul că inteligența, abilitățile, comportamentele în formare ale adolescenților sunt influențate major de ceea ce au trăit în perioada prenatală.

• Oamenii de știință au demonstrat recent, prin tehnici de imagistică cerebrală, legătura directă dintre creșterea prenatală a creierului și greutatea la naștere –  pe de-o parte și gradul de maturare cerebrală și structura anatomică a creierului la vârsta adolescenței – pe de altă parte.
• Astfel, studiile au evidențiat faptul că o greutate mică la naștere este acompaniată statistic semnificativ de o afectare a coeficientului de inteligență (IQ) și a structurii cortexului, constatate cel puțin până în perioada adolescenței târzii.  Ne punem întrebarea firească: ce produce greutatea mică la naștere?
• Răspunsurile sunt demult cunoscute: alimentația maternă necorespunzătoare, fumat, consumul de alcool, de medicamente, de droguri sau de alte produse toxice în perioada sarcinii, stresul prelungit și dizarmonia psihică constantă a femeii însărcinate, infecțiile sau orice dezechilibru semnificativ pe care ea îl suferă în cele 9 luni.
• S-a constatat că mamele înfometate în perioada prenatală nasc copii cu greutate mică la naștere care au o predispoziție mai mare la vârsta adultă să facă boli cardiovasculare, dislipidemii și diabet. Cauza: copilul este adaptat la o viață austeră, de privațiune, iar după ce se naște intră deobicei într-o lume cu hrană mai abundentă. Pe de altă parte, dacă în perioada prenatală hrana este în cantitate mică, ea este direcționată predominant la creier și cordul poate fi privat de substanțe nutritive care îl face vulnerabil mai târziu în viață.

 

 

ORGANE DE SIMȚ

Dezvoltarea prenatală a organelor de simț

• Receptorii olfactivi devin activi către 11 săptămâni şi sunt deplin funcţionali între 25 şi 30de săptămâni

« In primele ore de viaţă, nou născutul, resimţind  o nevoie imperioasă de a se hrăni, îşi va căuta mama, va căuta mirosul mamei sale, mai exact mirosul laptelui în preajma mameloanelor. E întotdeauna un spectacol  fascinant să priveşti un bebeluş « adulmecându-şi » mama, căutând în jurul  sânilor… şi descoperind  locul fericirii  şi subzistenţei lui. »…

Marie Thirion Les compétences du nouveau-né, Ramsay

 

• Mugurii gustativi  se dezvoltă în săptămânile 9-13

Lichidul amniotic scaldă în permanenţă gura fătului, care absoarbe zilnic din el o anumită cantitate – spre sfârştiul sarcinii chiar peste un litru. Dacă în acest lichid se injectează o substanţă dulce, el înghite cu lăcomie o cantitate dublă. Dar dacă se adaugă o substanţă amară, nu ia decât foarte puţin şi graţie ecografiei s-a putut constata că face chiar o grimasă !

• Sensibilitatea cutanată este extrem de tipurie

« Din a 7-a săptămâna, ea se manifestă de jur împrejurul gurii, se extinde la faţă, la palme şi tălpi la 11 săptămâni, ajunge la trunchi şi la o parte din membre la 15 săptămâni, pentru a acoperi întregul corp la 20 de săptămâni. »

JM Delassus, Le génie du foetus, Dunod

 

• Structurile urechii se schiţează din a 24-a zi de viaţă intrauterină.

« Cohleea, parte a urechii care decodează sunetele şi le transmite creierului prin nervul auditiv, apare în săptămâna a 6-a şi ajunge la dimensiunea adultă la 20 de săptămâni, organul lui Corti se dezvoltă începând din a 8-a săptămână şi devine sensibil către 18 – 20 de săptămîni. »    J.-M. Delassus, op.cit.

 

• În privinţa prematurilor, Dr. Michel Couronne, şeful serviciului de neonatologie de la Spitalul din Metz, a creat ceea ce el numeşte « cordonul ombilical sonor ».  Bebelușilor li se pune în incubator un mic casetofon care redă,timp de câteva ore pe zi,  vocea mamei și  muzicăă clasică.

Primele experienţe cu grupuri-martor au arătat că aceşti prematuri recuperează mult mai repede decât ceilalţi şi se dezvoltă mult mai bine decât cei care nu beneficiază de acest « cordon ombilical sonor ».

Michel Couronne, Les influences sonores dans le développement prénatal

 

ALIMENTAȚIA MAMEI ÎN PERIIOADA PRENATALĂ

Studii privind impactul alimentației în perioada prenatală

Studiul a fost realizat pe 2670 femei însărcinate, începânddin anul 2012, făcându-se o analiză a sângelui acestora și a sângelui fetal din cordonul ommbilical, după naștere.

• consumul unei cantități  mai mari de vitamina D ( 1194 femei însărcinate – din suplimente și din lactate și ouă), scade considerabi riscul de astm la copii
• consumul crescut de pește (115 femei însărcinate) crește abilitățile cognitive la copii de 6 luni. Recomandările specialiștilor  sunt să se connsume mai mult de 2 porții de pește /săptămână, dar cu conținut scăzut de mercur și cu cantitate mare de omega 3.
• Un studiu făcut pe 1044 femei însărcinate au arătat faptul că există o legătură între creșterea mai mare a greutății în timpul sarcinii și creșterea indexului de masă corporală la copiii lor de 3 ani.

 

Influența dietei femeii însărcinate asupra stării de sănătate a copilului

• Până de curând lumea medicală credea că nu contează ce mănâncă o femeie gravidă, și că fetusul își poate lua orice are nevoie din organismul ei. Literatura despre originile fetale relatează o cu toul altă istorie: fetusul este într-adevăr foarte sensibil la dieta mamei.  S-a presupus până nu demult  că bolile de inimă, cancerul și diabetul sunt produse de o combinațe de gene și de factori de risc din stilul de viață (alimente sărate, grase, prea puțină mișcare) la vârsta adultă. Ultimele cercetări arată mai există un al treilea factor de risc care a fost puțin luat în seamă până acum: experiențele individului în utero.

 

Importanța peștelui în alimentație

• Peștele este bogat în proteine și fier și are puține grăsimi. Peștele aduce mult omega 3; consumul sub 350 grame /săptămână de către femeile însărcinate (un studiu efectuat în 2007 ) a arătat că acest consum scăzut s-a asociat cu un IQ verbal mai scăzut la copil, probleme în comunicare și integrare socială, deficiențe în dezvoltarea motorie fină la copiii înre 6 luni și 8 ani. Sunt permise speciile de pești mici, din plancton, vegetarieni, sardine, anchoa, creveți, hering, tilapia.
• Peștele poate fi contaminat cu metil-mercur, un produs rezultat din poluarea industrială, sau din fenomene naturale cum ar fi erupțiile vulcanice sau din arderea pădurilor. Mercurul ajunge la creier și produce neurotoxicitate. Daca in perioada prenatală mama consumă pește contaminat cu mercur, creierul poate fi grav afectat, copilul putând prezenta la naștere paralizie, surditate, orbire, retard mintal, etc.
• Un studiu în Noua Zeelandă din 1986 a arătat că mamele care au consumat pește coontaminat cu mercur au dat naștere la copii care au avut scoruri mai mici la testele cognitive și de dezvoltare  comparativ cu alți copii de vârsta lor.
• Un studiu similar in Danemarca în 1996 a arătat că acești copii (expuși prenatal la mercur din pește) prezentau, în juruș vârstei de 7 ani, deficit de memorie și atenție, tulburări de limbaj. În prezent se consdieră că fructele de mare și anumite tipuri de pește: sabie, rechin, tilefish  pot contine mercur prin contaminare- se recomanda evitarea lor in timpul sarcinii.

 

FACTORI DE RISC PENTRU DIABETUL ZAHARAT

Riscul de diabet zaharat

• Indienii Pima dintr-o rezervație din Arizona prezintă cea mai mare incidență a diabetului zaharat de tip 2 din lume (de 2,5 ori mai mare decât cea a americanilor). Aproximativ jumătate din populația acestui trib prezintă această boală, la vîrsta de peste 35 de ani. Cercetările au arătat faptul că, dincolo de o predispoziție genetică, există o influență majoră prenatală. Copilul născut dintr-o  mamă diabetică prezintă  un risc de 7 oti mai mare de a face boala decât un copil născut dintr-o  mamă sănătoasă. Cercetările arată faptul că. dacă  mama cu diabet face tratament în timpul sarcinii și glicemia este controlată, acest risc scade considerabil. În cazul acestei populații există și o atitudine fatalistă, de renunțare la tratament, aducând pretexte că transmiterea diabetului se face intergenerațional și moartea survine relativ precoce.  Populația a fost însă foarte receptivă la oportunitatea de a face tratament și a respecta dieta măcar 9 luni iar riscul de îmbolnăvire la descendenți a scăzut corespunzător.

 

FACTORI DE RISC PENTRU OBEZITATE

Predispoziția la obezitate se formează în perioada prenatală

• Pe parcursul celor 9 luni, copilul este plonjat în lichidul amniotic bogat în substanțe nutritive și hormoni. În perioadele critice sau sensibile ale procesului de creștere și  dezvoltare fetală, fluctuații ale parametrilor mediului intrauterin pot avea consecințe pe termen lung, uneori ireversibile. Trei categorii de factori par să modeleze sistemul de nutriție și sănătatea copilului și  viitorului adult:
  • fumatul mamei în perioada prenatală
  • creșterea excesivă în greutate a mamei în perioada prenatală (dincolo de pragurile considerate fiziologice)
  • nivelul glicemiei femeii gravide, în special dacă dezvoltă diabet gestațional
  • dieta mamei pe parcursul sarcinii care poate afecta greutatea la naștere

Acești factori pot determina o creștere excesivă în greutate a copilului, adolescentului și viitorului adult, producând supraponderalitate și obezitate.

 

 

 

SUBSTANȚE CU EFECT TOXIC

Efectul substanțelor toxice  și a disruptorilor endocrini  asupra bebelușilor prenatali

• Se credea de asemenea până nu demult că fetusul este protejat în uter substanțele nocive și poluante  de către o placentă hipervigilentă. Studiile au constatat însă că feteusul moștenește un mediu produs de alcool, țigări, aer și apă poluate, sau substanțe chimice induustriale care nu au fost testate penttru nocivitatea lor,
• Existența unui sistem imun puțin dezvoltat și a permeabilității fetusului la influențele mediului fac din perioada prenatală cea mai vulnerabilă perioadă din viața sa la astfel de influențe. Este exemplul talidomidei și a dietistilbestrol. Acestea au fost date femeii gravide  cu credința că fetusul va fi neafectat;  realitatea a demonstrat că bebelușii expuși au dezvoltat malformații severe (talidomida) și cancere agresive (dietilstilbestol) ca rezultat la aceste expuneri.
• În prezent oamenii de știință aduc dovezi că există o clasă de substanțe chimice care provin din plastice și alte produse de uz comun care intră în categoria ”disruptorilor endrocrini” și care produc efecte imposibil de cuantificat asupra organismului  bebelușilor expuși la acestea în perioada prenatală.

 

 

Fumatul mamei în timpul sarcinii

• Studiile preliminare sugerează că fumatul mamei în timpul sarcinii  se corelează cu un comportament antisocial la descendenţii masculini şi cu abuz de substanţe la subiecţii feminini.

 

• Studiul a fost efectuat pe o cohortă de 4169 bărbaţi şi 3943 femei născuţi între 1959 şi 1961 în Copenhaga, Danemarca. Mamele acestor subiecţi au declarat numărul de ţigări fumate zilnic  în trimestrul al treilea de sarcină.
• Concluziile acestui studiu demonstrează corelaţia sus-menţionată

SARCINI NEDORITE

Impactul asupra copilului a neacceptării sarcinii de către mamă

• Există un studiu efectuat pe aprximativ 200 de subiecți născuți în urmă cu aproxiamtiv 50 de ani din mame cărora li s-a refuzat efectuarea unui avort. Grupul a fost comparat cu un lot de copii proveniţi din sarcini acceptate şi dorite, care au constituit grupul de control. Copiii din ambele loturi au fost studiaţi la la 28 de zile după naştere, la 8 ani, 14 şi 16 ani, la 23 de ani.  La 30 de ani au fost studiaţi 190 de adulţi din grupul de studiu şi tot atâţia din grupul de control. Analiza comparativ[ de-a lungul timpului a acestor dou[
• copiii nedoriţi au fost născuţi prematur într-o proporţie mai mare decât cei din grupul de control
• au prezentat risc mai mare pentru probleme psihosociale, delicvenţă
• au avut rezultate mai slabe la şcoală, necesitînd un ajutor mai consistent din partea profesorilor la şcoală şi mai multe consulturi psihiatrice ;
• la 14 ani s-a constatat că aceşti copii prezentau în proporţie dublă scoruri mici ale coeficientului de inteligenţă ( <86) faţă de copiii din lotul martor, iar mamele lor îi caracterizau ca fiind încăpăţânaţi, răutăcioşi şi nervoşi
•  la vîrsta de 23 de ani, de 3 ori mai mulţi tineri proveniţi din lotul de copii nedoriţi au făcut infracţiuni, comparativ cu lotul de control
• La 30 de ani manifestau o dezvoltare din punct de vedere  psihoscial mai puţin favorabilă decât cei din grupul de control, deşi diferenţele dintre ei se mai estompaseră
• Majoritatea subiecților din grupul de studiu au declarat că au resimțit dificultăți relaționale și în special neîncredere în capacitatea lor de a trezi iubirea celor din jur…

 

 

 

ABSENȚA TATĂLUI

Impactul pierderii prenatale a tatălui asupra psihicului viitorului  copil

• Copiii ai căror tată mor în perioada prenatală prezintă un risc mai mare de boli psihice, alcoolism sau criminalitate decât  copiii care şi-au pierdut tatăl în primul an de viaţă.

 

• Studiul a fost făcut în Finlanda pe 2 loturi de copii: 167 de subiecţi din lotul de studiu respectiv 168 din lotul de control care au fost urmăriţi pe baza fişelor medicale până la vârsta de 35 de ani

 

 

Separarea de părinţi la naştere şi dezvoltarea unui comportament violent la vârsta adultă

 

• Studiu efectuat în Finalnda pe o cohortă de 2906 subiecţi separaţi de părinţi imediat după naştere timp de 7 luni  datorită tuberculozei din familia lor

 

• Comparativ cu un alt grup martor,  subiecţii luaţi în studiu au fost mai predispuşi la vârsta adultă să dezvolte un comportament violent, bărbaţii mai mult decât femeile

 

DEPRESIA MATERNĂ

Mamele deprimate în perioada prenatală nasc copii turbulenţi

 

• Studiu de cohortă pentru 12059 copii născuţi in 1966 în Finlanda din mame care prezentau depresie. Ei au fost urmăriţi până în anul 1998; se demonstrează creşterea riscului de violenţă  şi infracţionalitate la aceşti descendenţi.

 

• Studiul Longitudinal Avon pentru părinţi şi copii  (ALSPAC) – (Copiii anilor 90) este un proiect de cercetare în sănătate pe termen lung care cuprinde peste 14.000 mame înscrise în acest studiu în timpul perioadei de sarcină în anii 1991 şi 1992. Anxietatea mamelor în special în trimestrul 3 de sarcină creşte de 3 ori riscul la copii a prezenţei unor tulburări hiperkinetice cu deficit de atenţie

 

TRATAMENTUL OBSTETRICAL

Asociere posibilă între tratamentul obstetrical şi dependenţa de opiacee

• Un studiu retrospectiv s-a efectuat la Stockholm pe un lot de 200 de subiecţi dependenţi de opiacee, născuţi între 1945 şi 1966, în raport cu un lot de control alcătuit din fraţii şi surorile subiecţilor.

 

• La subiecţii deveniţi dependenţi există o proporţie semnificativ mai mare a mamelor care au primit la naştere opiacee, barbiturice şi o expunere mai prelungită la protoxid de azot.

 

Asocierea autismului şi tulburărilor de dezvoltare cu anestezia la naştere

• Studiul a fost făcut într-un spital din Japonia unde copiii care se năşteau erau mult mai predispuşi la autism comparativ cu alte grupuri de copii din alte spitale.

 

• Specific acelui spital a fost o metodă de analgezie la naştere numită ‘Kitasato University method‘ caracterizată prin  administrarea unei combinaţii complexe de sedative, anestezice şi analgetice împreună cu aplicarea unui plan de inducere a naşterii prin oxitocină sau prostaglandine cu o săptămână mai devreme decât termenul aşteptat

 

 

TRAUMATISME LA NAȘTERE

Originea perinatală a comportamentului adult autodestructiv

• Au fost studiate fişele medicale de la naştere pentru 412 cazuri (de medicină legală) cuprinzând victime ale suicidului, alcoolismului, dependenţelor de droguri, născuţi în Stockholm după 1940, care au murit între anii 1978 – 1984.
• Comparaţia s-a făcut cu un grup martor de 2901 subiecţi

 

• Concluziile au fost următoarele:

1. Cazurile de suicid prin asfixiere au fost în strânsă legătură cu asfixia la naştere
2. Cazurile de suicid prin mijloace mecanice violente au fost corelate cu traumatismul mecanic la naştere
3. Dependenţa de droguri s-a asociat cu administrarea  opioidelor şi barbituricelor mamelor în timpul travaliului

 

NAȘTEREA NATURALĂ

Importanța nașterii naturale și a alăptării în inițierea atașamentului

• Cercetările din ultimele decenii au arătat că, în perioada prenatală și în timpul nașterii, corpul mamei produce o substanță, oxitocina, supranumită „hormonul iubirii”. Acest hormon, secretat și în perioada de lactație, facilitează atașamentul: primele schimburi de iubire între mamă și copil. Studiile psihologice au demonstrat faptul că nivelul de oxitocină influențează creierul bebelușului, astfel încât, un nivel fiziologic crescut, produs prin naștere naturală și alăptare, contact piele la piele, generează relații de atașament sigur cu impact direct asupra comportamentului relațional  la adolescent și adult.
• Dimpotrivă, un nivel scăzut de oxitocină, datorat unui complex de factori care însumează: nașterea prin cezariană, alimentația din biberon, lipsa contactului fizic al bebelușului cu mama, generează perturbări ale atașamentului care se vor manifesta la adolescent și la adult sub formă de agresivitate, comportament antisocial, dificultăți relaționale, suferințe psihice, dificultăți în managementul stresului. Deoarece circumstanțele care afectează stabilirea relațiilor de atașament cresc nivelul hormonilor de stres, creierul copilului va fi în așa fel modelat încât mai târziu în viață va prezenta o reactivitate mai mare la stres, cu tensiune arterială și ritm cardiac mereu crescute. Totodată, capacitatea sa de a iubi va fi influențată.

 

 

 

BIBLOIGRAFIE

Murphy Paul,  Annie, ORIGINS: How the Nine Months Before Birth Shape the Rest of Our Lives.. Free Press, 2011

http://www.birthworks.org/site/primal-health-research.html