S-au scris multe articole despre procedurile medicale de rutină si tendințele actuale in procesul nașterii. Unele proceduri care au fost “de rutină” acum câțiva ani sunt acum executate in formula “la nevoie”. Politicile variază de la un spital la altul după cum difera si practicile diferitilor medici. Unele femei gravide se simt mai confortabil cu ideea unei nașteri cu ajutorul tehnologiei medicale in timp ce altele doresc nașteri cât mai naturale cu putință. Este important să vă gândiți din timp ce fel de naștere doriți și să discutați preferințele dv. cu medicul care vă ingrijește. Este deasemenea important să ințelegeți că travaliul si nașterea nu se desfășoară uneori așa cum v-ați așteptat. Înțelegerea beneficiilor și riscurilor procedurilor și medicațiilor uzuale vă va ajuta să luați decizii in cunoștință de cauză. Păstrându-vă flexibilitatea veți putea să vă adaptați de o manieră pozitiva evoluției concrete a travaliului și nașterii dvs.
Inducția
Inducția este procesul prin care se declanșează artificial travaliul. Nu ar trebui să fie folosit pentru că este mai convenabil pentru gravidă sau pentru medic ci ar trebui sa fie folosit doar când exista indicații medicale Indicații medicale posibile pentru inducție sunt: un interval prelungit de timp de la ruperea membranelor fără aparitia contracțiilor, o sarcina care dureaza de mai mult de 42 de săptămâni sau toxemia mamei.
In concordanță cu Colegiul american al obstetricienilor si ginecologilor (ACOG) chiar și suspiciunea unui copil foarte mare nu este indicațiede inducție. Cercetarile au aratat ca dacă se induce travaliul in aceste cazuri de “copil mare”, probabilitatea de naștere prin operatie cezariană crește in loc sa scada.
Travaliul poate fi indus prin aplicarea unui gel cu prostaglandine sau administrarea de alte medicamente care sa stimuleze inmuierea colului, prin ruperea artificială a membranelor (amniotomie) sau prin administrarea intravenoasă de oxitocina. Oricare dintre aceste ultime metode pot fi folosite la augmentarea unui travaliu in curs care nu progresează, dacă metode ca schimbarea pozițiilor, mersul, sau stimularea sfârcurilor nu sunt eficiente. Dacă se folosește oxitocina, travaliul este de obicei monitorizat continuu cu un monitor electronic al bătăilor cordului fetal pentru a avea garanția că fătul suportă travaliul fără să sufere. Contracțiile induse sunt deseori mai puternice și/sau mai frecvente decât contracțiile naturale, ceea ce necesita tehnici de suport suplimentare.
Administrarea de fluide pe gură sau intravenos
Într-un travaliu lung femeile au nevoie de fluide pentru a preveni deshidratarea. În multe spitale și centre de naștere femeile in travaliu sunt incurajate să ia fulgi de gheața, apă sau alte lichide pe gură in timp ce altele aun nevoie de administrarea de fluide intravenos. O cale intravenoasă poate fi folosită pentru adminstrarea de medicamente sau pentru proceduri de urgență. Poate fi inconfortabil sau mai dificil pentru femeie să se miște cu o perfuzie montată, dar se poate utiliza un suport de perfuzie pe role care permite mișcarea împreună cu suportul respectiv. Este posibil să se intârzie administrarea unei perfuzii (atunci când ea este cerută de spital) până la sfârșitul travaliului (începutul expulziei) când majoritatea femeilor stau oricum in pat. Dacă travaliul este indus cu oxitocina sau dacă a fost aleasă o anestezie epidurală, este necesară montarea unei perfuzii.
Amniotomia
Ruperea artificială a membranelor cu un instrument medical este numită amniotomie. Aceasta este uneori efectuată pentru a se vedea culoarea lichidului amniotic care se modifică dacă apar semne de suferință fetală sau pentru a induce sau augmenta un travaliu. După amniotomie, contracțiile pot crește in frecventa si intensitate, aceasta fiind o cale posibila de a scurta anumite travalii. Membranele intacte impiedica agentii infecțiosi sa patrunda la copil si in cavitatea uterina. Odata membranele rupte, fie spontan sau prin amniotomie, multi medici apreciaza ca fătul trebuie sa se nasca intr-un interval de 24 de ore pentru a reduce riscul de infecție.
Epiziotomia
Epiziotomia este o incizie chirurgicală a perineului făcută pentru a lărgi deschiderea vaginală in momentul nașterii. Aceasta ofera mai mult spațiu pentru nașterea unui copil mare sau pentru folosirea forcepsului. Se face o anestezie locală pentru ca suturarea inciziei să nu fie dureroasă, dar majoritatea femeilor resimt durere după ce trece efectul anesteziei. Timpul de recuperare variază. Este posibil să se evite epiziotomia prin exerciții care sa crească controlul voluntar asupra relaxarii muschilor perineului si care antrenează totodată acești muschi (exerciții Kegel) dar si prin masajul perineului care ajuta la intinderea țesuturilor sale in timpul sarcinii sau al nașterii. Acest masaj poate prelungi putin nașterea dând timp perineului să se intindă, dar are avantajul că poate evita epiziotomia și durerea din recuperare după ea. Pozitia pentru naștere, elasticitatea perineului si marimea copilului determină sau nu necesitatea de a efectua epiziotomia. ACOG nu recomandă folosirea de rutină a epiziotomiei.
Extracția cu vacuum sau cu forcepsul
Forcepsul sau extractorul cu vacuum poate fi folosit pentru a ajuta in timpul unei nașteri dificile. Aceste doua instrumente de naștere sunt folosite pentru a grăbi nașterea dacă este necesar ca fătul sa fie născut repede sau dacă mama nu poate impinge eficient datorita anesteziei, epuizarii sau marimii copilului. Când se foloseste forcepsul este necesară o epiziotomie. Forcepsul poate cauza mici rani copilului care se rezolva in general in 48 de ore. Extractorul cu vacuum poate cauza o mica umflare a capului copilului in zona aplicarii sale dar si aceasta dispare relativ repede.
Anestezia epidurală
Anestezia epidurală are ca rezultat amortirea jumatatii inferioare a corpului pentru ușurarea durerii in timpul travaliului, a nașterii vaginale sau a nașterii prin cezariană. Epidurală se administreaza cu pacienta culcata pe o parte sau in pozitie sezanda. Initial se monteaza o linie intravenoasă și se administreaza fluide. Se face o anestezie cutanată in zona spatelui apoi se insera un ac prin aceasta zonă până in spațiu epidural care este localizat in afără învelișurilor maduvei spinarii. Prin acest ac este plasat un mic cateter de plastic in timp ce acul este retras. Cateterul este fixat cu banda adezivă de pielea spatelui, ramanand cu un capat in spațiul epidural si având celălalt capăt la siringa cu substanța anestezică care apoi poate fi injectata in spațiul epidural. Cateterul rămâne in aceasta pozitie pe tot parcursul travaliului și nașterii, perioadă in care mici cantități de anestezic pot fi injectate intermintent fie manual, fie cu o pompa electrica. Gradul de amorțire depinde de tipul de substanță și de doza folosită. Anestezicul injectat va afecta fibrele nervoase care trec de la maduva spinarii spre partea inferioara a corpului. Aceasta va permite usurarea durerii provocate de contracțiile uterine si de expulzia si nașterea vaginală. Ușurarea durerii poate varia de la parțial la complet. In timpul nașterii prin cezariană sunt folosite doze mai mari de anestezic. Fibrele motorii nervoase sunt de asemenea afectate de epidurală tradițională, facând mișcarea picioarelor dificilă și mersul imposibil. Medicațiile narcotice mai noi au fost injectate singure sau în combinație cu aceste medicații de anestezie. Aceste narcotice epidurale permit o mai bună coordonare a mișcărilor și chiar și mersul supravegheat (epiduralele care permit mersul). Totuși, ușurarea durerii resimțită în acest caz nu va fi la fel de completă cum este cea cu epidurală tradițională. Epidurala cu narcotice nu este disponibilă in toate spitalele.
Anestezia epidurală va incetini probabil travaliul dacă este administrata inainte de faza activa. Expertii nu s-au pus de acord cu privire la posibilul efect al epiduralei de a crește rata de cezariene in special dacă sunt administrate devereme in travaliu. Unele studii sugerează că administrarea unei anestezii epidurale inainte de dilatația de 5 cm poate crește rata de cezariene la femeile aflate la prima naștere (primipare). Anestezia epidurală incetineste expulzia si nașterea pentru ca impingerea este mai dificilă. Acest fapt va crește nevoia folosirii de vacum extractor sau forceps pentru a ajuta nașterea.
Blocul epidural poate avea câteva efecte secundare. Tensiunea arteriala a mamei poate cobori, ceea ce poate fi evitat prin administrarea unei anumite cantități de lichide intravenos inainte de administrarea anestezicului. Dacă mama are tensiunea arteriala scăzută, ritmul batailor inimii copilului se poate încetini, ceea ce poate precipita nașterea prin cezariană. Dacă învelișul maduvei spinarii este intepat când se introduce acul, mama poate dezvolta o durere de cap severă care poate dura câteva zile. Dacă o parte din cantitatea de anestezic intră in lichidul spinal, sau intr-o venă din jurul spațiului epidural, pot apare alte complicatii severe, cum ar fi respirație dificilă si rareori convulsii. Toate aceste incidente sunt rare pentru personalul experimentat.
Totodata se poate constata o dezorientare și întârziere a nou-născutului plasat pe abdomenul mamei in găsirea sânului și începerea primei alăptări, comparativ cu bebelușii născuți fără anestezie epidurală.
