Abilități parentale

0
107
Parents with baby on couch

Este interacțiunea părinte copil influențată de mediul cultural?  

La această întrebare au căutat răspunsuri cercetătorii, studiind diferite populații cu caracteristici culturale distincte. Vă prezentăm câteva concluzii privind modul în care interacționează părinții (în special mama) cu copilul în primele luni de viață, în două comunități  diferite geografic și cultural: mamele Nso din Africa de vest (Camerun) și mamele din Nordul Germaniei.

Părinții din diferite comunități au anumite concepții și viziuni despre creșterea unui copil și aplică diferite modele de relaționare cu acesta. Astfel, în societatea occidentală, în cazul de față în comunitățile din nordul Germaniei, este promovat un model de relaționare părinte –copil bazat pe independență, începând de la o vârstă foarte mică a copilului.

În cazul comunităților Nso, sunt foarte prețuite relațiile ierarhice din cadrul familiei și al grupului de apartenență din comunitate, mai ales la sat. Creșterea copilului se face sub directa influență a autorității morale a părinților, într-o atmosferă de supunere și respect. Tinerele mame, în special când se află la primul copil,  sunt instruite de către femeile mai în vârstă din familie sau din comunitate.  Ele sunt inițiate în îngrijirea copilului, de exemplu sunt învățate cum să  interpreteze anumite semne ale comportamentului bebelușului în somn, considerate a fi  mesaje ale comunicării spirituale cu strămoșii care transmit astfel informații despre starea lui de sănătate. În această comunitate sunt aplicate niște ritualuri tradiționale, cum ar fi îngroparea placentei și a cordonului ombilical, masaj, îmbăiere și ungere cu ulei a corpului bebelușului care, în credința populară, sunt considerate a fi de mare importanță pentru viața copilului și a mamei. Copilul este purtat aproape tot timpul în brațe, în spate sau este ținut în poală, și doarme tot timpul alături de mamă sau de ceilalți frați. De fiecare dată când copilul plânge este imediat luat în seamă și de cele mai multe ori alăptat. El este stimulat să dobândească abilități motorii, fiindcă dezvoltarea musculaturii și a motricității face posibilă îndeplinirea mai târziu a îndatoririlor zilnice care asigură supraviețuirea.

 

În Germania încă din mica copilărie se pune accent pe independența interpersonală și pe dezvoltarea competențelor cognitive. Copilul este stimulat să exploreze și să-și dezvolte creativitatea, fiind utilizate în mod extensiv limbajul și interacțiunea față-în-față. El este orientat să descopere obiecte și lumea exterioară. În privința socializării, copilul este învățat de mic să doarmă singur, mai ales noaptea și să devină autonom (să ceară la oliță, să semnaleze când are nevoie de ceva). În general mamele își iau concediu de maternitate de 1 an și sunt cele care se ocupă în principal de copil. Principala sursă de informare și suport o reprezintă profesioniștii din sănătate, Internetul, cărțile și revistele de specialitate.

Este evident că diferite modele de îngrijire parentală vor avea consecințe diferite în privința dezvoltării conștiinței de sine, a relațiilor cu ceilalți, a dobîndirii unor valori culturale distincte.
Se poate  spune că un sistem de îngrjire parentală presupune anumite practici și aici apar diferențele culturale:

  1. Modul în care este asigurată îngrijirea primară: activități de îngrijire, alăptare, menținerea sănătății
  2. Contactul corporal: purtatul copilului în brațe, cât de aproape este ținut copilul în timpul unei zile
  3. Stimularea corporală: stimularea comportamentului motor, masajul etc.
  4. Stimularea atenției copilului față de obiecte
  5. Contactul față-în-față: comunicarea vocală, verbală și prin mimică

Aceste practici din cadrul unor sisteme de îngrijire parentală diferite sunt modelate de câteva mecanisme specifice de interacțiune :

  • Atenția care poate fi atribuită aproape în exclusivitate copilului sau distribuită și altor îndatoriri
  • Căldura exprimată prin atingerea și proximitatea corporală și prin schimburile pozitive
  • Atitudinea de răspuns la diferite situații este descrisă prin viteza de reacție și promtitudinea cu care părintele răspunde la semnalele copilului. În acest caz există diferențe de percepție și de interpretare a semnificației pozitive sau negative în ceea ce privește semnalele transmise de copil.

 

Astfel, în studiul efectuat pe cele două grupuri de mame (cameruneze și germane) s-au constatat următoarele diferențe între concepțiile privind modelele de îngrijire parentală. Femeile africane, exponente ale modelului interdependent de creștere a copilului, au considerat esențiale îngrijrea primară, contactul corporal, stimularea corporală. Femeile europene în schimb, exponente ale modelului independent de creștere a copilului, au dat o valoare specială contactului față-în-față, focalizării atenției și răspunsului la semnalele emise de copil.

Respectând cele două modele de comportament parental, specifice unor zone geografice și culturale distincte, putem concluziona că ambele au avantaje și dezavantaje.

Ideal ar fi ca aceste tipuri diferite de comportament parental să se topească într-un model unic, astfel încât un copil să poată primi în egală măsură atenție, căldură, afecțiune, răspuns la solicitările lui, pentru a se putea dezvolta ca o ființă completă, din punct de vedere fizic, afectiv, cognitiv și spiritual. 

Referințe bibliografice

Keller, Heidi; Voelker, Susanne; Dzeaye Yovsi, Relindis,  Conceptions of Parenting in Different Cultural Communities: The Case of West African Nso and Northern German Women; Social Development, 14, 1, 2005, Blackwell Publishing Ltd. 2005,

 

 

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here